vineri, 25 decembrie 2015

Crăciunul şi Luna Plină...



Ne-au furat Crăciunul şi nouă ne-a plăcut.
Ne-au deturnat abil atenţia de la adevărata semnificaţie a Crăciunului, care a fost şi ea abil deturnată de la celebrarea Solstiţiului (dar acesta este altă poveste), făcându-ne să credem că sărbătoarea Crăciunului este despre cadouri. Şi despre stresul de a le obţine (pentru alţii, sau de la alţii)... 
Ne simtim goliţi sufleteşte şi apoi încercăm să umplem golul lăsat de această risipă de timp, de energie... Şi nu, nu Grinch a furat Crăciunul... Noi am furat Crăciunul!
A sosit timpul să îi redăm acestei zile de sărbătoare adevărata semnificaţie şi să facem ca această zi, în care sărbătorim naşterea lui Christos, să ne găsească celebrând renaşterea Christosul interior, a copilul Divin din fiecare dintre noi. Căci, aşa cum spunea Rudolf Steiner, referindu-se la perioada de mari transformări pe care o parcurge omenirea în perioada actuală: “Nu Christos va coborî la omenire, ci omenirea se va ridica la Christos!”
În acesta noapte magică de Crăciun cu Luna Plină, avem “capacitatea de a folosi resurse naturale şi abilităţi elementare pentru a îndeplini ţelul unui grup”, aşa cum ne dezvăluie Simbolul Sabian al Soarelui: “Un grup de oameni echipează o canoe mare la startul unei călătorii pe apă”. Simbolul implică “activitatea de grup în circumstanţe ce implică o nevoie de schimbare”.
Luna în semnul Racului, semnul ei de domiciliu, în aspect armonios cu Neptun, ne invită să dăm frâu liber imaginaţiei, să deschidem larg poarta viziunilor şi să ne lăsăm purtaţi pe întinderile nesfârşite ale oceanului imaginaţiei. Căci aşa cum spun Marii Înţelepţi, lumea a fost creată prin visare. Visul planetar este un vis colectiv alcătuit din miliarde de vise personale mici. Iar acum, noi toţi suntem îndemnaţi să ne aducem contribuţia la acest Vis.
Fiecare dintre noi este un Magician şi a sosit timpul să ne revendicăm această putere de a fi co-creatori ai lumii în care trăim. Depinde doar de noi ce fel de lume dorim să creăm. Aşa cum sunt visele noastre aşa va fi şi lumea noastră, pentru că lumea exterioară nu este altceva decât reflectarea lumii noastre interioare.
Şi în această noapte, când Luna presară din cer praf magic de stele în sufletele noastre să ne facem timp să ne reconectăm cu sufletele noastre şi să ne regăsim magia. Şi puterea de a visa. Pentru că visele noastre mor în momentul în care noi nu mai credem în ele. Ştiţi întrebarea aceea care ni se punea mereu când eram copii: “Tu ce vrei să te faci, când o să fii mare?”... Câţi dintre noi şi-au urmat visul şi “s-au făcut” ceea ce vroiau într-adevăr să ”se facă când o să fie mari”?...
 Mesajul acestei Luni Pline este acela de a ne permite să ne deschidem inimile şi să ne simţim în siguranţă exprimându-ne propriile trăiri. Ne “racordează” pe frecvenţa inimii, pentru  a ne schimba modul de a gândi şi de a percepe realitatea. Căci nu–i aşa, “ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi; doar cu Inima poţi vedea cu adevărat”. (Antoine de Saint Exupery, “Micul Prinţ”)
Ne reaminteşte să credem în puterea noastră de a visa şi de a materializa. Pentru că atunci când îţi doreşti ceva din tot sufletului, acea dorinţă prinde viaţă şi se materializează. Aceasta este adevărata magie şi ea are loc în adâncul inimilor noastre. Aici este recipientul unde se alchimizează toate visele, toate speranţele şi toate năzuinţele noastre. Aici, unde ne păstrăm inocenţa şi candoarea. Şi puritatea.
A sosit momentul să ne recuperăm puterea. Să ne regăsim copilul interior şi odată cu el să ne recuperăm magia şi puterea de a crea: “toţi oamenii mari au fost cândva copii. Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte”... (Antoine de Saint-Exupery, “Micul Prinţ”)
 În această noapte magică să ne facem cel mai frumos cadou: să privim lumea prin ochii copilului de odinioară. Şi să visăm! Să credem în visele noastre şi în puterea de a le aduce la viaţă, de a le materializa. Pentru că “tot Universul care conspiră la realizarea dorinţelor tale” este în tine! TU eşti Alchimistul!

           Această postare este dedicată Alexiei şi tuturor copiilor care prin puritatea şi inocenţa sufletelor lor fac ca această lume să fie un loc mai bun. Căci atâta timp cât un singur suflet de copil mai crede în magie nu este totul pierdut! Crăciun binecuvântat! 


marți, 22 decembrie 2015

Solstiţiul de iarnă



În data de 22 decembrie 2015, la ora 06.48 (ora României), Soarele a intrat în zodia Capricornului, moment astronomic care marchează Solstiţiul de iarnă. Începând de acum, Lumina va începe să crească, biruind Întunericul: “Soarele trăieşte încă o dată, timpul Luminii creşte. Bun venit, Zeu al Soarelui ce veşnic revine!”
La Solstiţiul de iarnă nu celebrăm doar Soarele, ci şi Soarele din noi. Pentru fiecare dintre noi, revelarea şi manifestarea Luminii, a Divinităţii interioare, reprezintă scopul nostru aici pe Pământ. A venit timpul să lăsăm Soarele interior să strălucească şi să sărbătorim Spiritul Divin ce se manifestă prin noi.
Iar recâştigarea puterii solare ne vorbeşte despre asumarea puterii personale şi despre folosirea acesteia cu deplină responsabilitate, aşa cum ne dezvăluie şi Simbolul Sabian al Soarelui, aflat în primul grad al semnului Capricornului: “O căpetenie solicită puterea de la adunarea tribului”. Mesaj cheie: Puterea şi responsabilitatea implicate în orice pretenţie de a conduce.”
Tocmai de aceea acum este un timp în care “să medităm despre Soare, despre energiile ascunse ce se întind adormite în iarnă, nu doar în pământ ci şi în interiorul nostru”. Solstiţiul reprezintă redeşteptarea potenţialului latent al fiecăruia dintre noi: activarea părţii noastre Luminoase. Dar şi revelarea părţilor întunecate. Căci aşa cum spune C.G.Jung, “iluminarea nu constă în viziuni şi forme luminoase, ci mai degrabă în a face întunericul vizibil”.
 Şi este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să protejăm şi să facem să crească Lumina din noi, pentru că Lumina să triumfe asupra întunericului. Aşa cum Fecioarele vestale păzeau focul sacru în temple, tot aşa şi noi trebuie să păzim focul sacru, Soarele nostru interior, scânteia Divină din noi, în templul reprezentat de corpul nostru. Pentru că trupul este templul, casa sufletului nostru aici, pe Pământ, să acordăm mai multă atenţie corpului nostru, simţirii, contactului real cu lumea fizică. Să FIM PREZENŢI AICI ŞI ACUM, ÎN REALITATEA NOASTRĂ FIZICĂ.
 La acest Solstiţiu de iarnă, cele mai multe planete sunt aflate în semne de pământ, feminine. Ceea ce se subliniază este “valoarea reîntoarcerii la trup, recomandată de gânditorii moderni pentru a compensa stresul intelectual şi conştiinţa obiectivă”, aşa cum ne dezvăluie Simbolul Sabian al lui Saturn, dispozitorul Soarelui: “În partea stângă a unui templu arhaic, o lampă arde într-un recipient de forma corpului uman”.
 Partea stângă, “partea inimii”, reprezintă contactul cu partea noastră feminină. Iar această parte o putem accesa doar prin interiorizare şi simţire. Să (re)învăţăm să simţim, să ne simţim. Acum calea ne este deschisă de Lună (planeta focar a configuraţiei numită “Zmeu”) şi de Venus, cele două planete feminine care canalizează energiile acestui Solstiţiu pe cer, dar şi în noi. Căci “precum în cer aşa şi pe pământ”...
Să celebrăm sacralitatea acestor zile şi să ne aplecăm şi asupra necesităţilor noastre sufleteşti, nu doar asupra celor materiale. Să ne reamintim că cele mai importante lucruri în viaţă, NU SUNT lucruri... Să coborâm din lumea realităţii virtuale în lumea realităţii fizice, concrete, palpabile, materiale. Să socializăm în lumea reală, nu în cea virtuală.
Avem realmente nevoie de contactul fizic cu alte fiinţe umane, iar Luna în Taur ne reaminteşte nevoia de atingere fizică, de mângâiere. Iar satisfacerea nevoilor noastre emoţionale este primordială în această perioadă, cu atât mai mult, cu cât în ziua de Crăciun va avea loc Luna Plină în semnul Racului.
Solstiţiul reprezintă un moment de conştientizare în care să redeşteptăm potenţialul latent care se află în noi, este un moment al renaşterii şi al celebrării. Căci nu-i aşa, după fiecare noapte, Soarele răsare şi o nouă zi, o nouă Viaţă începe: ”Trebuie să aştept răsăritul/Trebuie să-mi închipui o nouă viaţă/Şi nu trebuie să cedez./ Când vin zorii/Şi această seară va deveni o amintire/Şi o nouă zi va începe...” (Andrew Lloyd Webber, “Memory”)



Un Solstiţiu de iarnă binecuvântat! Aşa să fie şi aşa şi este!
Adina

·         Simbolurile Sabiene au apărut în anul 1925, prin eforturile combinate ale lui Marc Edmund Jones şi ale clarvăzătoarei Elsie Wheeler, aceste simboluri dăinuind până astăzi. (Dane Rudhyar, “O Mandala Astrologică”)