marți, 22 decembrie 2015

Solstiţiul de iarnă



În data de 22 decembrie 2015, la ora 06.48 (ora României), Soarele a intrat în zodia Capricornului, moment astronomic care marchează Solstiţiul de iarnă. Începând de acum, Lumina va începe să crească, biruind Întunericul: “Soarele trăieşte încă o dată, timpul Luminii creşte. Bun venit, Zeu al Soarelui ce veşnic revine!”
La Solstiţiul de iarnă nu celebrăm doar Soarele, ci şi Soarele din noi. Pentru fiecare dintre noi, revelarea şi manifestarea Luminii, a Divinităţii interioare, reprezintă scopul nostru aici pe Pământ. A venit timpul să lăsăm Soarele interior să strălucească şi să sărbătorim Spiritul Divin ce se manifestă prin noi.
Iar recâştigarea puterii solare ne vorbeşte despre asumarea puterii personale şi despre folosirea acesteia cu deplină responsabilitate, aşa cum ne dezvăluie şi Simbolul Sabian al Soarelui, aflat în primul grad al semnului Capricornului: “O căpetenie solicită puterea de la adunarea tribului”. Mesaj cheie: Puterea şi responsabilitatea implicate în orice pretenţie de a conduce.”
Tocmai de aceea acum este un timp în care “să medităm despre Soare, despre energiile ascunse ce se întind adormite în iarnă, nu doar în pământ ci şi în interiorul nostru”. Solstiţiul reprezintă redeşteptarea potenţialului latent al fiecăruia dintre noi: activarea părţii noastre Luminoase. Dar şi revelarea părţilor întunecate. Căci aşa cum spune C.G.Jung, “iluminarea nu constă în viziuni şi forme luminoase, ci mai degrabă în a face întunericul vizibil”.
 Şi este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să protejăm şi să facem să crească Lumina din noi, pentru că Lumina să triumfe asupra întunericului. Aşa cum Fecioarele vestale păzeau focul sacru în temple, tot aşa şi noi trebuie să păzim focul sacru, Soarele nostru interior, scânteia Divină din noi, în templul reprezentat de corpul nostru. Pentru că trupul este templul, casa sufletului nostru aici, pe Pământ, să acordăm mai multă atenţie corpului nostru, simţirii, contactului real cu lumea fizică. Să FIM PREZENŢI AICI ŞI ACUM, ÎN REALITATEA NOASTRĂ FIZICĂ.
 La acest Solstiţiu de iarnă, cele mai multe planete sunt aflate în semne de pământ, feminine. Ceea ce se subliniază este “valoarea reîntoarcerii la trup, recomandată de gânditorii moderni pentru a compensa stresul intelectual şi conştiinţa obiectivă”, aşa cum ne dezvăluie Simbolul Sabian al lui Saturn, dispozitorul Soarelui: “În partea stângă a unui templu arhaic, o lampă arde într-un recipient de forma corpului uman”.
 Partea stângă, “partea inimii”, reprezintă contactul cu partea noastră feminină. Iar această parte o putem accesa doar prin interiorizare şi simţire. Să (re)învăţăm să simţim, să ne simţim. Acum calea ne este deschisă de Lună (planeta focar a configuraţiei numită “Zmeu”) şi de Venus, cele două planete feminine care canalizează energiile acestui Solstiţiu pe cer, dar şi în noi. Căci “precum în cer aşa şi pe pământ”...
Să celebrăm sacralitatea acestor zile şi să ne aplecăm şi asupra necesităţilor noastre sufleteşti, nu doar asupra celor materiale. Să ne reamintim că cele mai importante lucruri în viaţă, NU SUNT lucruri... Să coborâm din lumea realităţii virtuale în lumea realităţii fizice, concrete, palpabile, materiale. Să socializăm în lumea reală, nu în cea virtuală.
Avem realmente nevoie de contactul fizic cu alte fiinţe umane, iar Luna în Taur ne reaminteşte nevoia de atingere fizică, de mângâiere. Iar satisfacerea nevoilor noastre emoţionale este primordială în această perioadă, cu atât mai mult, cu cât în ziua de Crăciun va avea loc Luna Plină în semnul Racului.
Solstiţiul reprezintă un moment de conştientizare în care să redeşteptăm potenţialul latent care se află în noi, este un moment al renaşterii şi al celebrării. Căci nu-i aşa, după fiecare noapte, Soarele răsare şi o nouă zi, o nouă Viaţă începe: ”Trebuie să aştept răsăritul/Trebuie să-mi închipui o nouă viaţă/Şi nu trebuie să cedez./ Când vin zorii/Şi această seară va deveni o amintire/Şi o nouă zi va începe...” (Andrew Lloyd Webber, “Memory”)



Un Solstiţiu de iarnă binecuvântat! Aşa să fie şi aşa şi este!
Adina

·         Simbolurile Sabiene au apărut în anul 1925, prin eforturile combinate ale lui Marc Edmund Jones şi ale clarvăzătoarei Elsie Wheeler, aceste simboluri dăinuind până astăzi. (Dane Rudhyar, “O Mandala Astrologică”)